Determinarea polimorfizmelor genetice, asociate cu riscul dezvoltării hipertoniei

400 leiTG02
Din punctul de vedere al geneticii medicale, hipertensiunea arterială este o maladie multifactorială, care se caracterizează printr-un mecanism complex de interacțiune a mai multor gene cu anumiți factori de risc ai mediului înconjurător. Este demonstrat că determinanta genetică a hipertensiunii arteriale este compusă dintr-un număr mare de gene polimorfe, care au efect fenotipic slab sau moderat, iar diferite combinații ale acestor polimorfisme la pacienți diferiți stau la baza patogenezei, tabloului și manifestărilor clinice diferite a maladiei cu diferențe nu doar interetnice, dar și în cadrul aceleași populații. Diferențele de manifestare individuale și interetnice a mecanismului molecular-genetic a hipertensiunii arteriale sub influiența factorilor sociali și de mediu modifică efectul fenotipic al al genelor implicate în apariția acestei maladii ceea ce îngreunează considerabil inventarierea tuturor genelor-candidat în patogeneza bolii, cât și depistarea unor polimorfisme noi. Din acest motiv este absolut necesar screening-ul la nivel de populație unde factorii nocivi , atât sociali cât și de mediu, sunt aceeași pentru toți pacienții. Hipertensiunea arterială primară este o maladie des întâlnită, la care foarte mulți nu atrag atenție, dar care  după vârsta de 40 de ani începe a crea diverse disfuncții din cauza intensității la care este supus sistemul cardiovascular. Hipertensiunea arterială este în prezent cel mai frecvent factor de risc pentru accident vascular cerebral, boală arterială coronariană și disfuncție renală și se crede că provoacă jumătate din toate decesele care pot fi atribuibile bolilor cardiovasculare, contribuind astfel la ceea ce OMS a definit drept "o tragedie umană la scară planetară". Cu toate că hipertensiunea este o maladie multifactorială, prezența anumitor polimorfisme mutante, sub influiența factorilor de mediu crește de câteva ori riscul de dezvoltare a acestei maladii pe parcursul vieții.

Este estimat că 30-50% din cauzele  tensiunii arteriale (TA) au substrat genetic. S-a făcut un efort deosebit pentru determinarea variantelor genetice, care influiențează nivelul tensiuni arteriale prin studiile de asociere cu genomul uman (GWAS). Această abordare se bazează pe ipoteza CD-CV (common disease-common variant hypothesis) și a condus la identificarea mai multor variante genetice care explică, în total, numai 2-3% din variația genetică a hipertensiunii. O parte din informațiile genetice lipsă ar putea fi cauzate de variante prea rare pentru a fi detectate de GWAS. Utilizarea metodei NGS (secvențierea de generație următoare) a facilitat descoperirea variantelor genetice cauzale le hipertensiunii arteriale. Deși genetica pare să contribuie esențial, mecanismele exacte care stau la baza apariției hipertensiunii primare nu au fost stabilite definitiv, totuși studiile efectuate până în prezent aduc în prim plan un grup de gene implicate în modelarea anumitor mecanisme care cauzează hipertensiunea arterială: genele codificatoare a proteinelor citoscheletului, care efectuaează transportul ionilor prin membrana celulară (ADD1 – α-adducin, forma mutantă crește gradul de reabsorbție a ionilor de Na+ ), genele codificatoare a angiotenzinogenului (AGT, care este precursorul angiotenzinei II – reglatorul fiziologic al tensiunii arteriale și al echilibrului hidro – electrolitic), genele codificatoare a receptorilor de tip 1 a angiontenzinei II, genele codificatoare a receptorilor de tip 2 a agiotenzinei II participante în sinteza oxidului de azot (NO), etc.

Interpretarea asociațiilor fenotip-genotip în maladiile complexe, cum ar fi hipertensiunea arterială, este posibilă numai dacă se explică contextul ecogenetic care cuprinde genofondul, sexul, vârsta, factorii de mediu și stilul de viață al pacientului. Subestimarea importanței acestor date complexe s-a dovedit a fi un obstacol major în explicarea variațiilor genetice în raport cu bolile multifactoriale în practica clinică. Având în vedere importanța hipertensiunii arteriale primare și a diversității genelor asociate, este necesară evaluarea acestor gene și studiul unor noi gene.

 

La ora actuală, au fost diferențiate 3 cauze etiologice de bază asociate cu dezvoltarea hipertensiunii primare:
  1. Predispoziție ereditară:
  • Factori genetici asociați cu buna funcționare a sistemului renin-angiotensin-aldosteron;
  • Diabet zaharat la pacient sau în istoricul familial;
  • Maladii renale;
  1. Factori sociali;
  • Obezitate;
  • Abuz de alcool;
  • Hipodinamie;
  • Fumatul;
  1. Factori externi și de mediu;
 
Stabilirea etiologiei hipertensiunii arteriale primare face posibilă evaluarea riscului total de apariție a unei afecțiuni patologice, prescrierea medicamentelor preventive și luarea deciziilor terapeutice în timp util, care în combinație, face posibilă limitarea semnificativă a impactului negativ al bolii asupra calității vieții pacientului. Boala hipertensivă  este o maladie multifactorială, care are la bază un defect structural genetic, care provoacă o hiper funcție a mecanismelor de presor cu acțiune lungă. În asemenea condiții apare nevoia stringentă de detectare a polimorfismelor genetice codificatoare a factorilor cheie care reglementează sistemul cardiovascular, asociate în primul rând cu funcționarea sistemului renină-angiotensină.
Sistemul renină-angiotensină (RAS) sau sistemul renină-angiotensină-aldosteron (RAAS) - un sistem de enzime și hormoni care reglează tensiunea arterială, echilibrul apei și electroliților la mamifere. Cascada renină-angiotensină-aldosteron începe cu glicozilarea proreninei, care trece în forma activă - renina (o enzimă peptidazică secretă de rinichi în sânge ca răspuns la o situație stresantă). Renin scindează segmentul N-terminal de la angiotensinogen pentru a forma angiotensina I inertă biologic. Inhibitorul de angiotensină inactivă I este hidrolizat de o enzimă de conversie a angiotensinei (APP), care descompune dipeptida C-terminală și astfel formează angiotensina II activă biologic.

   Indicații pentru efectuarea testului genetic:
  1. Maladie cardiacă ischemică;
  2. Infarct miocardic acut;
  3. Accident vascular cerebral;
  4. Nefropatia diabetică;
  5. Tromboembolism venos;
  6. Diabet;
  7. Alegerea medicației pentru hipertensiune arterială;
  8. Fumători;
Citește mai mult

PCR RT/ reacția de polimerizare în lanț în timp-real

Sânge

DTlite Real-Time DNA-Technology

Pregatirea

Pregătirea

Nu necesită pregătire specială


Result

Rezultatul

Laboratorul medical Invitro Diagnostics oferă unul din cele mai detaliate Rapoarte de analize medicale din Republica Moldova. Raportul de analize medicale oferit conține mulți indici și parametri, valori de referință și variabile în dependență de profilul pacientului (vârstă, sex, unități de măsură, metoda utilizată și alte informații medicale specifice).

Pentru interpretarea rezultatelor analizelor, pacientul trebuie să apeleze obligatoriu la medicul curant care-i cunoaște antecedentele, rezultatele fiind doar o etapă în stabilirea diagnosticului.


Echipament utilizat

Echipament utilizat

DTlite Real-Time DNA-Technology
Amplificator automat. Oferă amplificare optimă și controlabilă în timp real

EquipmentMetoda - PCR RT/ reacția de polimerizare în lanț în timp-real.
EquipmentAmplificator într-o versiune compactă cu detecție în timp real DT-Lite produs de compania "DNK-Technology" este un sistem universal, modern, de înaltă tehnologie.
EquipmentPentru toate rezultatele, este disponibilă și o stare de procesare, care poate fi validată, tipărită sau transferată în LIS (sistemul de informații de laborator).

Analize conexe recomandate

Pentru a primi o imagine mai completă referitor la starea de sănătate a pacienților adesea medicii au nevoie să investigheze valorile mai multor parametri și inclusiv relațiile dintre ei, de aceea Invitro Diagnostics recomandă efectuarea următoarelor analize conexe.

CH381 zi200 lei

Proteina C reactivă (CRP) este o proteină de fază acută, sintetizată la nivel hepatic. Studiile efectuate au arătat că CRP ultrasensibil, alături de colesterolul total, LDL şi HDL colesterol, este util în predicţia riscului cardiovascular. Este indicata pentru - Evaluarea riscului dezvoltării infarctului miocardic la pacienţii cu sindrom coronarian acut; Evaluarea riscului de dezvoltare a afecţiunilor cardiovasculare sau a evenimentelor ischemice la persoanele fără manifestări în prezent. Deoarece CRP este un reactant de fază acută, o singură măsurare la pacienţii aparent sănătoşi poate să nu reflecte nivelul bazal dacă inflamaţia este prezentă.

CH151 zi35 lei

Colesterolul este sintetizat în numeroase ţesuturi, dar mai ales în ficat şi peretele intestinal. Aproximativ 50-75 % din cantitatea de colesterol seric este transportată de lipoproteinele cu densitate mica (LDL- low density lipoproteins), iar 15-40% este transportată de lipoproteinele cu densitate mare (HDL- high density lipoproteins).  Nivelul colesterolului seric este crescut în hiperlipoproteinemiile ereditare şi în alte afecţiuni metabolice. Valori moderat / marcat crescute sunt observate în afecţiunile hepatice însoţite de colestază. Hipercolesterolemia este un factor de risc pentru bolile cardiovasculare. Niveluri scăzute ale colesterolului pot să apară în hipertiroidism, malabsorbţie, deficienţe ale apolipoproteinelor, malnutriţie, afecţiuni hepatice severe.

CH211 zi40 lei

Sodiu (Na) este cationul extracelular cel mai important, cu rol esenţial în distribuţia normală a apei şi în menţinerea presiunii osmotice extracelulare. Hiponatremia este o consecinţă a aportului scăzut de sodiu, mai ales când se asociază cu pierderi ale sodiului la nivelul tractului gastrointestinal (vărsături, diaree), a rinichilor sau a glandelor sudoripare. Hipernatremia este adesea asociată cu hipercalcemia şi hipopotasemia, fiind întâlnită în afecţiunile hepatice, insuficienţă cardiacă, sarcină, arsuri, diureză osmotică. Simptomele hipernatremiei variază în funcţie de severitatea acesteia : sete, confuzie, iritabilitate, convulsii, comă , deces (în lipsa terapiei adecvate).

HM362 zile250 lei

   Aldosteronul este un hormon steroid, care face parte din grupa hormonilor mineralocorticoizi produşi de corticosuprarenală. Hiperproducția şi secreţia cronică de aldosteron determină hipertensiune arterială, determinarea aldosteronului fiind unul dintre testele importante de laborator utilizate în diagnosticul diferenţial al hipertensiunii arteriale. Măsurarea aldosteronului este utilă în investigarea aldosteronismului primar (de exemplu: adenom/carcinom suprarenal, hiperplazie corticosuprarenală) şi a aldosteronismului secundar (boala renovasculară, depleţie de sare, încărcare cu potasiu, insuficienţă cardiacă cu ascită, sarcină, sindromul Bartter).

HM405 zile450 lei

   Renina este o enzimă proteolitică termolabilă din aparatul juxtaglomerular renal. Circulă sub două forme diferite: prorenină şi renina activă. Renina activă prezintă specificitate de substrat şi, în circulaţie, prin acţiunea asupra angiotensinogenului eliberează un decapeptid biologic inactiv, angiotensină I. Ulterior, angiotensina I este clivată de către angiotensin-convertază în octapeptidul activ angiotensina II, care deţine un rol esenţial în reglarea tensiunii arteriale. Activitatea reninei plasmatice nu poate fi interpretată în cazul pacienţilor aflaţi sub tratament cu Spironolactonă; tratamentul ar trebui întrerupt cu cel puţin 4-6 săptămâni înaintea testării. De asemenea inhibitorii de angiotensin convertează pot afecta valorile reninei plasmatice, în sensul detectării unor valori fals crescute la pacienţii aflaţi sub tratament cu medicamente din această clasă.