Rezistenţa la insulină constă în scăderea efectului insulinei asupra țesuturilor ţintă, cu creşterea necesarului de insulină, fiind un mecanism patogenic important în dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2. În plus, rezistența la insulină este întâlnită în cazul femeilor cu tulburări de fertilitate şi în sindromul ovarelor polichistice, fiind frecvent o cauză indirectă de sterilitate şi tulburări menstruale la femeile tinere. O metodă alternativă pentru determinarea rezistenţei la insulină este indicele HOMA („Homeostasis Model Assesssment”), care se calculează pe baza valorilor glicemiei şi insulinei (à jeun).