Intoleranţa la lactoză

hero-image

Ce este lactoza?

 Lactoza este o glucidă care poate fi întâlnită în laptele matern.  Aceasta asigură aproximativ 40% din energia nou-născutului. Fiind prebiotic, lactoza stimulează dezvoltarea microflorei intestinale. În plus, contribuie la absorbția de magneziu, mangan și calciu de către corpul copilului.

Ce este intoleranţa la lactoză?

Intoleranţa la lactoză este cea mai întâlnită formă de intoleranţă alimentară şi se traduce prin incapacitatea organismului de a digera zahărul din lapte şi din alte produse lactate. Afecţiunea este cauzată de o deficienţă de lactoză – enzima găsită în mucoasa intestinului subţire, responsabilă de metabolizarea lactozei în intestinul subţire. Astfel, copiii care sunt intoleranţi la lactoză nu produc suficientă lactoză.
Intoleranţa la lactoză este provocată de o activitate enzimatică redusă sau absenţa a lactozei. Din punct de vedere al cauzei deficitului enzimatic se descriu 2 forme de intoleranţă la lactoză:

– intoleranţa primară la lactoză: în cazul insuficienței primare, lactoza este excretată într-o cantitate suficientă de celulele intestinale sănătoase, dar activitatea enzimatică este redusă, prin urmare, lactoza rămâne nedigerată. Deficitul de lactoză primară, în care este afectată producția unei enzime, este foarte rară.

–intoleranţa secundară la lactoză: deficitul secundar de lactoză se întîlneşte în diferite viroze, poate fi întâlnită şi la dereglări digestive la copii de vârstă diferită.

Simptomele de deficit de lactază

1. Scaune lichide, gălbui, spumoase, acru-mirositoare, care pot fi frecvente (de până la 8-10 ori pe zi) sau rare.

2. Anxietatea copilului în timpul hrănirii sau după.

3. Balonare, colică, mucus în scaun.

4. Copilul greu adaugă în  greutate.

Nou-născutul copil cu deficienţă de lactoză are de obicei o poftă bună. De multe ori, el începe să sugă cu lăcomie, dar după un timp el aruncă pieptul, își apasă picioarele şi începe să plângă intens.

Deoarece simptomele de intoleranță la lactoză cresc pe măsură ce cantitatea de lapte consumată creşte, boala nu se poate manifesta din primele săptămâni de viață. Apoi, există o balonare și o formare a gazelor crescute, apoi - dureri abdominale şi, în final, scaune lichide.

Este important să se facă distincţia între intoleranţa la lactoză şi alergia la proteinele din laptele de vacă.

Definiţiile polimorfismelor genetice asociate tulburărilor metabolizării lactozei sunt un test în care se prelevează o probă de sânge venos, se izolează ADN şi se stabilește un polimorfism care codifică o enzimă metabolizatoare a lactozei. Testul arată dacă există sau nu o bază genetică pentru posibila manifestare a intoleranței la lactoză. Testarea este importantă deoarece, în cazul unui rezultat pozitiv, o nutriție adecvată poate rezolva problema. În cazul unui rezultat negativ, intoleranța la lactoză poate fi eliminată ca cauză a problemelor digestive și ar trebui să se efectueze și alte teste pentru a raporta simptomele la un alt diagnostic.

Mai multe informații despre testele disponibile pot fi găsite pe site-ul laboratorului medical Invitro Diagnostics: www.invitro.md

Tabelul de investigații

TG12300 lei

  Majoritatea oamenilor se nasc cu abilitatea de a digera lactoza, care este carbohidrat important ce se conține în lapte și care este sursa de bază de nutriție până la întreruperea alăptării de către mamă. Aproximativ 75% din populația lumii pierde această capacitate la un moment dat, în timp ce alții pot digera lactoza la vârsta adultă.  Lactoza este un dizaharid, care se găsește din abundență în laptele mamiferelor și este esențială pentru hrana nou-născuților. Acesta este hidrolizat de către o enzimă intestinală, numită lactază, în glucoză și galactoză.
  La majoritatea sugarilor, activitatea lactazei intestinale este la capacitate maximă în timpul perioadei perinatale, totuși, după vârsta de 2-12 ani apar două grupuri distincte, adică un grup cu activitate scăzută a lactazei (hipolactazie) și un grup care își păstrează nivelul neonatal de activitate a lactazei la vârsta adultă. Reducerea activității lactazei determină maldigestia primară a lactozei, o afecțiune care este deseori asimptomatică. Atunci când simptomele sunt prezente, diagnosticul este de intoleranța la lactoză.
   Descoperirea alelelor ce codifică lactaza a determinat utilizarea testelor genetice pentru diagnosticul de prezența sau absență a lactazei prin reacția în lanț a polimerazei în timp real (RT-PCR).  În comparație cu alte teste pentru stabilirea intoleranței la lactoză, testul genetic este o examinare simplă, neinvazivă și mult mai confortabilă, care constă doar în prelevarea unei probe de sânge venos în comparație cu alte teste, care cer chiar și biopsie.
 

Obține o consultație gratuită