Teste pentru screeningul trombofiliei

hero-image

Trombofilia este o stare patologică caracterizată prin tendința excesivă spre hipercoagulabilitate (de a forma cheaguri de sînge). Apar de obicei ca urmare a unei predispozitii ereditare și au la baza defecte ale proteinelor coagulării sau ale celor cu rol anticoagulant.
 
Trombofiliile au o importanta din ce în ce mai mare în următoarele patologii:
 - cardiologică: infarcte la vârste tinere fără factori de risc asociate, moarte subita;
 - neurologică: accidente vasculare trombotice- ischemice fără o cauza aparenta, migrene;
 - oftalmologică: tromboze ale circulației la nivel de retină;
 - ginecologică și obstetricală;
 - infertilitate;
 - sarcina patologică;
 - naștere prematură;
 - urologica: unele forme de impotență.

Factori de risc: manifestările clinice ale trombofillilor pot fi declanșate sau favorizate  de:

  • fumat;
  • sarcina prin diverse mecanisme;
  • consumul de anticoncepționale;
  • clinostatismul prelungit;
  • hipofiză (scufundări, mers la altitudine, etc).

Investigații de laborator. 

În mare parte, trombofilia  nu se evidențiază pe analizele uzuale (hemoleucograma standard, teste de biochimie – glicemie, transaminaze, coagulograma, etc.)  și necesită unele investigații suplimentare în laborator:
 
În cadrul laboratorului medical Invitro Diagnostics se efectuază următoarele investigații:

  1. Screening de trombofilie dobindită:
  • Anticoagulant lupic
  • Homocisteina
  1. Screening de trombofilie ereditară:
  •       Determinarea polimorfismelor genetice :
  1. Gena F2/ protrombina (factorul II de coagulare)
  2. Gena F5/ proaccelerina (factorul V de coagulare)
  3. Gena F7/ proconvertina sau convertina (factorul VII de coagulare)
  4. Gena F13A1/ fibrinaza (factorul XIII de coagulare)
  5. Gena FGB/ fibrinogen (factorul I de coagulare)
  6. Gena ITGA-a2/ integrina (receptor trombocitar către colagen)
  7. Gena ITGB3-b3/ integrina (receptor trombocitar al fibrinogenului)
  8. Gena PAI-1/ serpina (antagonistul activatorului tisular al plasminogenului) 

Diagnosticul trombofiliilor se pune pe baza datelor obținute din:

       - anamneza (discuția cu pacientul)  în care se insistă pe:
      - antecedentele heredocolaterale (în familie
      - antecedentele personale patologice   

De remarcat sunt trombofiliile asimptomatice, care nu se manifestă și pot fi depistate ocazional (screening în vederea unei sarcini, screening înainte de prescrierea de anticoncepționale). De obicei, la femei aceste forme de boală sunt diagnosticate fie înainte de o sarcina, fie în timpul sarcinii când evoluția sarcinii are aspecte modificate față de normal.
 
Recomandări medicale:

Prezența unor manifestări sugestive de trombofilie determină pacientul să se prezinte la diverși specialiști:
- la neurologie, manifestări tip – accident vascular cerebral, scăderea forței musculare asimetric, migrene etc;
- la cardiolog – boala ischemică cardiacă, tromboze arteriale sau venoase;
- la oftalmologie – scăderea bruscă a acuității vizuale;
- la ginecolog – patologie de sarcină, pierderi de sarcină.

Trebuie menționat că la apariția unor evenimente trombocite, după evaluarea inițială în funcție de specialitate, este recomandat un consult hematologic. La pacienții tineri este obligatorie luarea în discuție a trombofiliilor în etiologia unor evenimente trombocite.
 

Tabelul de investigații

HE0850 lei

  Anticoagulanţii de tip lupic sunt anticorpi îndreptaţi împotriva complexelor fosfolipide-proteine. Aceştia interferă in vitro cu testele de coagulare dependente de fosfolipide, determinând prelungirea lor (cel mai frecvent folosit fiind timpul de tromboplastină parţială activat APTT). Anticoagulanţii lupici sunt autoanticorpi împotriva fosfolipidelor încărcate negativ sau a complexelor de fosfolipide (fie cu beta 2-glicoproteină 1, fie cu factori de coagulare, cum este protrombina). Pot să apară: în lupusul eritematos sistemic, dar şi în alte boli autoimune ca răspuns la tratamentul unor infecţii (de exemplu, infecţii ale tractului respirator la copii),  la pacienţi aparent sănătoşi. Anticoagulanţii lupici au fost asociaţi cu tromboza arterială şi venoasă şi cu pierderile de sarcină. Prezenţa anticoagulanţilor lupici se asociază cu un APTT prelungit. Persoanele cu trombocitopenie şi deficienţă de factor II asociate cu prezenţa anticoagulanţilor lupici prezintă risc de sângerare. Testele screening depistează boala într-un stadiu incipient, atunci când este cel mai ușor să fie tratată.

CH03300 lei

Homocisteina, un aminoacid care conţine o grupare thiol, se formează prin demetilarea intracelulară a metioninei. În plasmă, homocisteina se găseşte în principal legată de proteine, dar sunt prezente, de asemenea, şi forme libere, oxidate şi disulfidice4.

 

Nivelul homocisteinei plasmatice variază în funcţie de cele 2 căi de metabolizare ale acesteia. Prima ar fi trans-sulfurarea la cisteină, prin intermediul enzimei cistationin beta-sintetaza (CBS), enzima care necesită vitamina B6 drept cofactor. A doua cale ar fi remetilarea la metionină necesitând prezenţa unor enzime (metilentetrahidrofolat reductaza MTHFR şi metionin-sintetaza), care au co-substrat acidul folic şi co-enzima vitamina B12. Astfel, nivelul homocisteinei în sânge este invers proporţional cu nivelul plasmatic al folaţilor, vitaminei B12 şi piridoxal 5-fosfatului (vitamina B6) şi implicit cu aportul exogen al acestor vitamine3.

 

Hiperhomocisteinemia (un nivel plasmatic >12-15 μmol/L) apare în situaţiile în care este blocată una din cele 2 căi de metabolizare. Hiperhomocisteinemia severă care conduce la homocisteinurie este produsă de defecte genetice, cel mai frecvent fiind deficitul homozigot de CBS cu o incidenţă de 1 la 300.000 naşteri. Aceşti pacienţi prezintă retard mental, tromboembolism arterial şi dezvoltă ateroscleroză precoce. Acelaşi tip de manifestări este întâlnit şi în cazul deficitului homozigot de MTHFR. Deficitul heterozigot de CBS întâlnit la aproximativ 1% din populaţie este asociat cu o hiperhomocisteinemie moderată la fel ca şi deficitul heterozigot de MTHFR. La nivelul enzimei MTHFR mai este descrisă o mutaţie care generează o variantă enzimatică termolabilă. Pacienţii care sunt heterozigoţi pentru această mutaţie nu prezintă hiperhomocisteinemie sau un risc crescut de evenimente trombotice în timp ce homozigoţii pot dezvolta hiperhomocisteinemie7. Alte cauze de hiperhomocisteinemie sunt: deficitul de folaţi şi de vitamina B6, vârsta înaintată, hipotiroidism, lupus eritematos sistemic, afecţiuni renale cronice, medicamente: acid nicotinic, methotrexat, teofilina, L-dopa5;7.

 

Numeroasele studii efectuate au arătat că hiperhomocisteinemia se asociază cu următoarele:

-risc crescut de afecţiuni cardiovasculare – hiperhomocisteinemia constituie un factor de risc independent atât pentru femei (chiar şi înainte de menopauză) cât şi pentru bărbaţi;

-risc crescut de aparitie tromboze venoase;

-risc crescut de complicaţii ale sarcinii şi defecte de tub neural2.

O metaanaliză a 27 studii epidemiologice a indicat că o creştere cu 5 μmol/L a homocisteinemiei se asociază cu un risc de boală coronariană similar cu cel indus de o creştere cu 0.5 mmol/L  a nivelului de colesterol (un “odds ratio” de 1.6 la bărbaţi şi de 1.8 la femei)4.

Sunt multe teorii cu privire la mecanismul prin care hiperhomocisteinemia favorizează apariţia şi dezvoltarea aterosclerozei. Unii sugerează că este implicată gruparea sulfidril din molecula homocisteinei deoarece aceasta este uşor oxidabilă. Au fost elaborate teorii, care să justifice rolul patogenic al homocisteinei, precum favorizarea agregării plachetare, dezvoltarea leziunilor endoteliale, alterarea afinităţii pentru fibrină a lipidelor şi lipoproteinelor, alterări ale proliferării celulelor musculare netede şi creşterea producţiei de specii reactive de oxigen, conducând la creşterea stresului oxidativ.

 

A fost demonstrat că acidul folic îmbunătăţeşte funcţia endotelială la adulţii sănătoşi cu hiperhomocisteinemie. La pacienţii cu boală coronariană documentată, scăderea nivelului plasmatic al homocisteinei, prin suplimentarea aportului de acid folic (5 mg/zi) îmbunătăţeşte funcţia vaselor de rezistenţă. Se pare că scăderea nivelului homocisteinei este responsabilă de acest efect şi nu creşterea nivelului seric al folatului. O doză de acid folic mai mare sau egală cu 0,8 mg este necesară pentru o scădere optimă a nivelului de homocisteină.

 

Pacienţii cu insuficienţă renală preterminală, în dializă, sau primitorii unui transplant renal au un risc cardiovascular crescut, mediat în parte de creşterea nivelului homocisteinei. Strategiile de reducere a nivelului homocisteinei nu sunt însă foarte eficace, mai ales la pacienţii aflaţi sub dializă3.

 

Riscul de boală tromboembolică la pacienţii cu hiperhomocisteinemie a fost evidenţiat pentru prima oară în 1991. Multe studii au arătat că aceştia prezintă un risc de 2-4 ori mai mare de tromboză venoasă în comparaţie cu persoanele sănătoase. Riscul  este de 20 ori mai mare dacă la hiperhomocisteinemie se asociază statusul heterozigot pentru factorul V Leiden7. Administrarea de contraceptive orale la pacientele cu hiperhomocisteinemie se asociază cu un risc crescut de tromboză a venelor cerebrale1

 

Recent, nivelurile crescute de homocisteină şi  statusul homozigot pentru mutaţia C677T de la nivelul genei MTHFR (care generează o variantă enzimatică termolabilă ce este cu 20% mai puţin eficientă în metabolizarea homocisteinei) au fost asociate cu anumite complicaţii ale sarcinii ce includ anomalii cromozomiale, malformaţii congenitale, pierderi recurente de sarcină, afecţiuni ale placentei şi preeclampsie. Mai mult, pe lângă consecinţele asupra embrionului sau fătului în prima parte a sarcinii cei doi factori sunt implicaţi şi în fenomenele tromboembolice survenite tardiv în sarcină şi chiar în perioada post-partum6.

 

TG01800 lei

Trombofilia (uneori hipercoagulabilitatea) este o anomalie a sistemului de hemostază, care crește riscul de tromboze (cheaguri de sânge în vasele de sânge). Astfel de anomalii pot fi identificate la 50% dintre persoanele care au un episod de tromboză (cum ar fi tromboza venoasă profundă la nivelul piciorului), care nu a fost provocată de alte cauze. O proporție semnificativă a populației are o anomalie detectabilă, însă majoritatea acestora dezvoltă numai tromboze în prezența unui factor de risc suplimentar.
      Trombofilia ereditară reprezintă un grup de afecțiuni moștenite care predispun purtătorii acestor mutații la tromboze. Deficiențele ereditare de proteină C, proteină S și antitrombină, care au funcția de anticoagulante endogene au fost descoperite în urmă cu câțiva ani, însă prevalența acestora, chiar și la pacienții cu tromboză familială, este redusă. Descoperirea recentă a două trombofilii relativ frecvente, rezistența la proteina C activată asociată cu o genă anormală a factorului V (factor V Leiden) și varianta 20210A a genei de protrombină au crescut substanțial probabilitatea identificării unui factor predispozant ereditar la pacienții cu tromboembolism. Nivelurile modest ridicate ale homocisteinei plasmatice, determinate în mare parte genetic, au fost, de asemenea, recent asociate cu un risc crescut de tromboembolism venos. O predispoziție la tromboză poate fi acum identificată într-o minoritate substanțială de pacienți cu tromboembolism venos și la majoritatea pacienților cu tromboză familială și există suficiente dovezi că mai multe defecte coexistente sunt prezente la persoanele cu cea mai mare tendință de tromboză.
     Panelul de gene include următoarele polimorfisme:
  • Gena F2/ protrombina (factorul II de coagulare), polimorfism 20210 G>A
  • Gena F5/ proaccelerina (factorul V de coagulare), polimorfism 1691 G>A / Arg506Gln
  • Gena F7/ proconvertina sau convertina (factorul VII de coagulare), polimorfism 10976 G>A / Arg353Gln
  • Gena F13A1/ fibrinaza (factorul XIII de coagulare), polimorfism 103 G>T / Val35Leu
  • Gena FGB/ fibrinogen (factorul I de coagulare), polimorfism -455 G>A
  • Gena ITGA2-α2/ integrina (receptor trombocitar către colagen), polimorfism 807 C>T / F224F
  • Gena ITGB3-β3/ integrina (receptor trombocitar al fibrinogenului), polimorfism 1565 T>C / L33P
  • Gena PAI-1/ serpina (antagonistul activatorului tisular al plasminogenului), polimorfism -675 5G>4G
            Analiza genetică evidențiază polimorfismele genelor factorilor de coagulare și ale componentelor sistemului de hemostază, care conduc la sinteza lor anormală sau la afectarea activității funcționale.
Acest lucru ne permite să evaluăm riscurile de dezvoltare a bolilor cardiovasculare și a complicațiilor obstetrico-ginecologice, tromboembolismul, tromboza venoasă și arterială. Screeningul pentru trăsăturile genetice la trombofilie ajută, în stadiile incipiente, la identificarea grupului de risc și la efectuarea de ajustări în managementul tratamentului pacienților.
          Acest test este indicat pacienților cu:
  • - cazuri de tromboembolism ereditar în familie;
  •  cazuri de tromboză în istoricul familiar:
  • tromboză singulară până la vârsta de 50 de ani;
  •  tromboză repetata;
  •  Un caz de tromboză la orice vârstă cu antecedente familiale;
  •  tromboza localizării neobișnuite (portal, mesenteric, vene cerebrale);
  •  Tromboze cu etiologie necunoscută după 50 de ani;
  • utilizarea contracepției hormonale sau a terapiei de substituție hormonală la femeile cu antecedente de tromboză, rude de gradul I de rudenie cu trombofilie ereditară diagnosticată sau cu antecedente familiale de complicații tromboembolice;
  • istoria obstetrical-ginicologică complicată;
  • femeile care planifică sarcină, având antecedente de tromboză, rude de grad I de relație cu trombofilia ereditară diagnosticată sau antecedente familiale de complicații tromboembolice;
  • Situații cu risc ridicat: intervenții chirurgicale masive, imobilizare prelungită, prevenirea complicațiilor trombotice la pacienții cu neoplasme maligne.
 

Obține o consultație gratuită