Pregătirea copiilor în vederea recoltării probelor de sânge poate să reducă stresul și anxietatea care se manifestă aproape în egală măsură atât la copii cât și la părinți. Iată câteva sfaturile menite să vă atragă atenția asupra unor aspecte pe care cu siguranță le intuiți dar probabil nu le dați importanța cuvenită

Se recomandă ca pentru evitarea stresului, copiii să fie pregătiți psihic, înainte de recoltare. Pentru copiii mai mici de doi ani nici o pregătire prealabilă nu este de folos; și totuși câteva sfaturi vă vor prinde bine dumneavoastră:

• înainte de toate trebuie să știți că în mod sigur copilul dvs. va plânge (dacă nu chiar va striga foarte tare);
• plânsul copilului se datorează mai mult mediului nefamiliar, prezenței persoanelor străine, lipsei dvs. din zonă și cu siguranța imobilizării fizice;
• cel mai mult puteți ajuta copilul prin prezența dvs. la locul recoltării arătându-i afecțiune. Copiii mai mari de doi ani încep să conștientizeze frica iar plânsul se datorează și durerii resimțite în timpul recoltării.

• copilul mai mare de doi ani  trebuie pregătit încă de acasă.  Ar fi bine  să i se explice unde o să meargă, că o să i se aplice pe mânuța garoul, că mânuța o să fie  prelucrată cu o soluție care reduce durerea,  că printr-o mică înțepătură , care practic nu este dureroasă o să i se colecteze puțin sange.

Deci, este foarte important să diminuați frica copilului prin lămurirea acestuia despre ce se va întâmpla astfel:

1. simulați în joacă ce se va întâmpla în timpul recoltării;
2. explicați cu cele mai simple cuvinte, arătând în același timp partea corpului care va fi afectată (frica poate fi diminuată prin cunoaștere); 
3. orice lămurire trebuie dată înainte cu 5-10 minute de recoltare;
4. folosiți eventual jucării sau păpuși care să permită vizualizarea cât mai concretă a procedeului;
5. în timpul recoltării este foarte probabil să fie nevoie de imobilizare. Prezența dvs. lângă copil prin contact fizic ajută foarte mult;
6. încercați să convingeți copilul ca procedura de recoltare nu este o pedeapsă și în același timp dați-i libertatea de a plânge sau de a-și exprima durerea verbal.