Profilul ANA-17, anticorpilor IgG catre dsDNA, nucleosomes, histones, SmD1, PCNA, P0, SS-A/Ro60kD, SS-A/Ro52kD, SS-B/La, CENP-B, Scl-70, AMA M2, Jo-1, Pm-Scl, PL-7, PL-12, CENP-A, RNP-A, RNP-C,RNP-68,SmB, DFS70

Nucleosome

Vă reamintim că interpretarea independentă a rezultatelor nu este permisă, informațiile de mai jos fiind doar de referință.

Nucleosomele sunt unitățile structurale de bază ale cromatinei, un complex de ADN și proteine din nucleele celulelor eucariote. Nucleosomele joacă un rol cheie în organizarea și ambalarea ADN-ului în interiorul nucleului, permițând ca moleculele uriașe de ADN să fie așezate într-un spațiu limitat al nucleului.

Structura nucleosomelor

Nucleosoma este formată dintr-un segment de ADN înfășurat în jurul unui complex proteic numit octamer histonic. Octamerul histonic este format din două copii ale fiecărui tip principal de histone: H2A, H2B, H3 și H4. Segmentul de ADN înfășurat în jurul octamerului histonic conține aproximativ 147 de perechi de baze.

Componentă	Descriere
ADN	Segment de ADN lung de aproximativ 147 de perechi de baze
Octamer histonic	Complex proteic constând din două copii ale fiecărui tip principal de histone (H2A, H2B, H3 și H4)

Nucleosomele sunt ambalate în structuri de nivel superior ale cromatinei, ceea ce permite organizarea eficientă și reglarea accesului la ADN pentru procese precum transcripția și replicarea.

Histone

Histonele sunt o familie de proteine de bază care joacă un rol esențial în ambalarea și organizarea ADN-ului în nucleele celulelor eucariote. Ele sunt componente cheie ale nucleosomelor și sunt implicate în reglarea expresiei genelor, replicarea ADN și alte procese legate de ADN.

Tipuri de histone

Există cinci tipuri principale de histone care sunt implicate în formarea nucleosomelor:

• H2A
• H2B
• H3
• H4
• H1 (histona linker)

Histonele H2A, H2B, H3 și H4 formează octamerul histonic în jurul căruia ADN-ul se înfășoară, formând nucleosoma. Histona H1 se leagă de ADN între nucleosome și contribuie la compactizarea suplimentară a cromatinei.

În afară de rolul structural, histonele sunt implicate în reglarea expresiei genelor prin modificări post-translaționale, cum ar fi acetilarea, metilarea și fosforilarea. Aceste modificări influențează gradul de compactizare a cromatinei și accesibilitatea ADN-ului pentru diferite procese.

Smd1, Pcna, P0, Ss-A/Ro60Kd, Ss-A/Ro52Kd, Ss-B/La, Cenp-B, Scl-70, U1 Snrnp, Ama M2, Jo-1, Pm-Scl, Ku, Mi-2

Aceste componente sunt proteine și anticorpi care joacă un rol major în diverse procese celulare și sunt adesea utilizate ca markeri pentru diagnosticarea bolilor autoimune. Mai jos sunt prezentate informații scurte despre unele dintre ele:

• Pcna (Antigen nuclear celular proliferant) - o proteină auxiliară implicată în replicarea și repararea ADN-ului.
• Ss-A/Ro60Kd și Ss-A/Ro52Kd - proteine care fac parte din complexul ribonucleoproteinelor. Anticorpii împotriva acestora sunt markeri ai unor boli autoimune, cum ar fi sindromul Sjögren și lupusul eritematos sistemic.
• Ss-B/La - proteină care se leagă de anumite ARN-uri. Anticorpii împotriva acesteia sunt de asemenea markeri ai bolilor autoimune.
• Cenp-B (Proteină centromerică B) - o proteină care se leagă de ADN-ul centromeric al cromozomilor și joacă un rol în segregarea cromozomilor în timpul diviziunii celulare.
• Scl-70 (Topoizomeraza I) - o enzimă implicată în desfacerea și separarea lanțurilor de ADN în timpul replicării și transcripției.
• U1 Snrnp (Ribonucleoproteină nucleară mică U1) - un complex de proteine și ARN implicat în splicing (eliminarea intronilor din pre-ARNm).
• Ama M2 (Anticorpi anti-mitocondriali M2) - anticorpi îndreptați împotriva unor proteine specifice ale mitocondriilor.
• Jo-1 (Histidil-ARNt sintetază) - o enzimă implicată în biosinteza proteinelor.
• Pm-Scl - un complex proteic implicat în procesarea ARN-urilor.
• Ku - un complex proteic care joacă un rol în repararea rupturilor duble ale ADN-ului.
• Mi-2 - o proteină care face parte din complexul de remodelare a cromatinei.

Aceste proteine și anticorpi sunt adesea utilizate în diagnosticarea clinică pentru detectarea bolilor autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, sindromul Sjögren, dermatomiozita și alte boli.

Rolul în diagnostic

Nucleosomele, histonele, Smd1, Pcna, P0, Ss-A/Ro60Kd, Ss-A/Ro52Kd, Ss-B/La, Cenp-B, Scl-70, U1 Snrnp, Ama M2, Jo-1, Pm-Scl, Ku, Mi-2 joacă un rol important în diagnosticarea unei serii de boli autoimune. Ele sunt ținte potențiale pentru autoanticorpi care pot circula în sânge în timpul diferitelor tulburări autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă, sindromul Sjögren și altele.

```

Indicații pentru studiu

Analiza prezenței anticorpilor față de nucleosomi, histone, Smd1, Pcna, P0, Ss-A/Ro60Kd, Ss-A/Ro52Kd, Ss-B/La, Cenp-B, Scl-70, U1 Snrnp, Ama M2, Jo-1, Pm-Scl, Ku, Mi-2 poate fi prescrisă în cazul suspiciunii unei boli autoimune, bazată pe simptome clinice și semne. De asemenea, studiul poate fi recomandat pentru monitorizarea activității bolii și răspunsului la terapie la pacienții cu diagnostic deja confirmat.

Pregătirea pentru procedura de recoltare a analizelor

De obicei, pentru recoltarea analizelor pentru determinarea anticorpilor Nucleosomes, Histones, Smd1, Pcna, P0, Ss-A/Ro60Kd, Ss-A/Ro52Kd, Ss-B/La, Cenp-B, Scl-70, U1 Snrnp, Ama M2, Jo-1, Pm-Scl, Ku, Mi-2 nu este necesară o pregătire specială. Cu toate acestea, se recomandă următoarele:

• Abținerea de la administrarea medicamentelor care pot afecta rezultatele analizelor, fără consultarea prealabilă a medicului curant.
• Evitarea efortului fizic excesiv chiar înainte de recoltarea analizelor, deoarece acest lucru poate modifica temporar concentrația unor anticorpi din sânge.
• Respectarea regimului alimentar și de hidratare obișnuit, pentru a evita denaturarea rezultatelor din cauza modificării volumului de sânge.

Procedura de recoltare a analizelor

Recoltarea sângelui pentru analiza anticorpilor Nucleosomes, Histones, Smd1, Pcna, P0, Ss-A/Ro60Kd, Ss-A/Ro52Kd, Ss-B/La, Cenp-B, Scl-70, U1 Snrnp, Ama M2, Jo-1, Pm-Scl, Ku, Mi-2 se face prin venopuncție (prelevare de sânge din venă). Procedura durează câteva minute și este realizată de personal medical calificat, conform regulilor de asepsie.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8236799/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537071/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9833381/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2833576/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2187766/

IMPORTANT!

Este foarte important să rețineți că informațiile din această secțiune nu sunt destinate pentru autodiagnosticare și tratament. Dacă aveți dureri sau agravarea unei boli, trebuie să consultați un medic pentru a programa investigații diagnostice. Numai un specialist calificat poate pune un diagnostic corect și poate prescrie tratamentul adecvat. Pentru a obține o evaluare cât mai precisă și consecventă a rezultatelor analizelor, se recomandă realizarea acestora în același laborator. Acest lucru se datorează faptului că diferite laboratoare pot utiliza metode și unități de măsură diferite pentru efectuarea studiilor similare.