Testarea CMV implică fie măsurarea anticorpilor CMV, proteinele imune produse ca răspuns la expunerea CMV, fie detectarea virusului în sine. Virusul poate fi identificat în timpul unei infecții active prin cultivarea CMV sau prin detectarea materialului genetic al virusului (ADN-ul său) într-o probă de lichid sau țesut. CMV se găsește în multe lichide ale corpului în timpul unei infecții active, incluzând saliva, urina, sângele, laptele matern, lichidul amniotic, lichidul seminal, secrețiile vaginale și LCR. Este ușor de transmis de la o persoană la alta prin contact fizic apropiat sau prin contactul cu obiecte infectate, cum ar fi scutecele sau jucăriile. După ce infecția „primară” a trecut, CMV devine inactiv sau latent, ca orice alt virus herpetic. CMV rămâne în organismal unei personae pentru tot restul vieții, fără a provoca simptome, decât dacă sistemul imunitar al persoanei este foarte slăbit. În acest caz, virusul se poate reactiva.

La tineri, infecția primară cu CMV poate provoca o boală de tip gripal sau de tip mononucleoză. Această afecțiune care cauzează simptome precum oboseală extremă, febră, frisoane, dureri de articulații și/sau dureri de cap, de obicei se rezolvă în câteva săptămâni. La sugari, infecția primară cu CMV poate provoca probleme fizice și de dezvoltare grave. Aceasta se întâmplă când mama este infectată pentru prima data (infecția primară) în timpul sarcinii, iar virusul trece prin placenta la fătul în curs de dezvoltare. Majoritatea nou-născuților (aproximativ 90%) infectați apar sănătoși la naștere, dar pot dezvolta ulterior problem de auz sau vedere, pneumonie, convulsii și/sau dezvoltare psihică întârziată. Unii copii pot avea simptome la naștere, cum ar fi: icter, anemie, splină sau ficat mărit, cap mic. La cei cu sistemul imunitar slăbit, CMV ar putea provoca complicații grave și moarte. Acestea se întâmplă la persoanele cu HIV/SIDA, cele care au avut transplanturi de organe sau măduvă osoasă și cei care urmează tratament chimioterapic pentru cancer.   

Persoanele cu sisteme imune compromise, care se infectează pentru prima dată (infecție primară) pot prezenta cele mai severe simptome și infecția CMV poate rămâne activă. Cei care au fost expuși anterior la CMV pot reactiva infecția. Aceasta poate duce la inflamația retinei (până la orbire), inflamația tractului digestiv (provocând diaree cu sânge și dureri abdominale), inflamația plămânilor (provocand pneumonie cu tuse neproductivă și respirație scurtă) și encefalită. Pot exista și afectări ale splinei și ficatului, iar cei care au suferit transplant de organe sau măduvă osoasă pot experimenta un anumit grad de respingere. CMV activ, de asemenea, deprimă în continuare sistemul imunitar, permițând apariția altor infecții secundare, cum ar fi infecțiile fungice.

Testarea pentru CMV este utilizată pentru a determina dacă o persoană cu semne și simptome are o infecție CMV activă sau dacă o persoană a avut în antecedente o infecție CMV.

Anticorpii IgM sunt primii care sunt produși în organism ca răspuns la o infecție CMV. Ei sunt prezenți în organism în primele 1-2 săptămâni de la expunerea inițială. După câteva luni, aceștia scad sub niveluri detectabile. Anticorpii IgM adiționali sunt produși când CMV latent este reactivat.

Anticorpii IgG sunt produși de organism la câteva săptămâni după infecția inițială cu CMV și asigură protecția împotriva infecțiilor primare. Nivelurile IgG cresc în timpul infecției active, apoi se stabilizează o dată ce infecția cu CMV se rezolvă și virusul devine inactiv. După ce o persoană a fost expusă la CMV, va avea o cantitate măsurabilă de IgG în sânge pentru tot restul vieții.

Detectarea virală implică determinarea prezenței CMV într-o probă de sânge, lichid sau țesut. Acest lucru se poate face fie prin cultivarea virusului, fie prin detectarea materialului genetic al virusului (ADN – ul CMV). Cultivarea virală este metoda tradițională de detectare a virușilor.

Testarea CMV face parte din testarea amplă, numită TORCH. Această testare se realizează pentru un grup de boli infecțioase, care pot provoca boli la femeile gravide și pot provoca malformații congenitale la nou-născuți. TORCH este un acronim pentru: toxoplasmoză, rubeolă, CMV și virusul Herpes Simplex.

Indicaţii:

• Testarea anticorpilor CMV poate fi utilizată pentru a determina imunitatea la infecțiile CMV primare înainte de transplantul de organe sau măduvă osoasă și pentru o persoană diagnosticată cu HIV/SIDA. Deoarece infecția CMV este larg răspândită și cauzează puține probleme celor cu sisteme imunitare sănătoase, screening-ul populației generale este rareori făcut.
• Testarea anticorpilor și detectarea CMV virale pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticul infecției CMV primare la adulții tineri, la femeile însărcinate și la unii pacienți imunodeprimați, cu simptome asemănătoare gripei sau mononucleozei.
• Detectarea virală este utilizată pentru a diagnostica infecțiile congenitale la nou-născuți și poate fi utilizată pentru detectarea și/sau confirmarea infecțiilor active la alte personae
• Testele moleculare, precum reacția în lanț a polimerazei (PCR) sunt utilizate pentru a detecta și măsura cantitatea de AND viral. Testarea poate fi calitativă, determinând prezența sau absența CMV sau cantitativă, măsurând cantitatea de virus prezent
• Testele pentru CMV pot fi comandate împreună cu testele pentru gripă, mononucleoză și EBV (virusul Epstein – Barr), atunci când un adult tânăr, o femeie însărcinată sau o persoană cu imunitate compromise are simptome precum: oboseală, slăbiciune, durere de gât, noduli limfatici umflați, febră, durere de cap, dureri musculare. Alte semne mai puțin frecvente, dar mai grave, includ inflamația plămânilor, ochilor, ficatului, splinei și/sau a tractului digestiv.
• Unul sau mai multe teste CMV pot fi comandate la intervale de timp pentru monitorizarea eficacității terapiei antivirale
• Cultura CMV sau testele moleculare se pot face pentru un nou-născut cu icter, anemie, splină și/sau ficat mărite și cap mic, sau pentru un copil cu probleme de auz și vedere, pneumonii, convulsii și/sau semne de dezvoltare mentală întârziată.

Mai multe detalii despre Citomegalovirus aflați de la dna medic obstetrician-ginecolog Vera Melniciuc, în reportajul de mai jos ⬇️⬇️⬇️