Boala Lyme și borelioza: infecția care știe să se camufleze

Ritmul modern al vieții îi readuce tot mai des pe oameni în mijlocul naturii - la plimbări în parcuri, odihnă în afara orașului, călătorii și turism activ. Totodată, crește și atenția medicinei asupra infecțiilor care, în urmă cu câteva decenii, erau considerate relativ rare. Una dintre acestea este boala Lyme - o afecțiune care astăzi se numără printre cele mai răspândite infecții bacteriene naturale din lume.

Interesul pentru boala Lyme continuă să crească rapid nu doar în rândul medicilor și cercetătorilor, ci și în rândul populației generale. Astăzi, medicii o numesc „marele imitator”, deoarece simptomele boreliozei pot semăna cu zeci de alte afecțiuni: de la gripă și oboseală cronică până la artrită, tulburări neurologice și probleme cardiace.

În ultimii ani, specialiștii vorbesc tot mai frecvent despre extinderea ariei geografice a infecției, creșterea numărului de cazuri și necesitatea unui diagnostic mai precoce.

Conform datelor CDC, doar în Statele Unite sunt diagnosticate și tratate anual aproximativ 476 000 de cazuri de boală Lyme. În același timp, numărul cazurilor înregistrate oficial este semnificativ mai mic — aproximativ 89 000 în anul 2023, ceea ce este legat de particularitățile diagnosticului și ale raportării bolii. [1]

În Europa, boala Lyme este considerată cea mai răspândită boală transmisă prin căpușe. În ultimele decenii, în țările europene au fost înregistrate peste 360 000 de cazuri, iar răspândirea căpușelor continuă să crească. [2]

În Republica Moldova, boala Lyme rămâne, de asemenea, una dintre cele mai frecvente infecții transmise prin mușcăturile de căpușe. Conform datelor Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (ANSP), în anul 2024 au fost înregistrate în țară 249 de cazuri de îmbolnăvire, dintre care 88 — la copii și adolescenți cu vârsta sub 17 ani. [3]

Ce este boala Lyme?

Boala Lyme este o boală infecțioasă cauzată de bacterii din genul Borrelia. Deși cel mai cunoscut agent patogen este considerat Borrelia burgdorferi, în Europa sunt răspândite pe scară largă și alte specii de borrelii - în special Borrelia afzelii și Borrelia garinii. Anume acestea sunt adesea asociate cu manifestările cutanate și neurologice ale bolii Lyme la pacienții europeni.

Transmiterea infecției are loc prin mușcătura unei căpușe infectate. După pătrunderea în organism, bacteriile se pot răspândi prin sânge și pot afecta pielea, articulațiile, sistemul nervos, inima și mușchii și, uneori, chiar și ochii.

Ce contribuie la răspândirea bolii Lyme

Oamenii de știință asociază creșterea numărului de cazuri cu mai mulți factori:

• schimbările climatice;
• ierni mai calde;
• creșterea populației de căpușe;
• creșterea numărului de cerbi și rozătoare;
• extinderea zonelor forestiere și suburbane.

OMS menționează că, treptat, căpușele se răspândesc către regiuni mai nordice și la altitudini mai mari deasupra nivelului mării.

Cum are loc infectarea?

Mulți cred că o căpușă transmite infecția imediat, însă acest lucru nu este pe deplin corect. De obicei, bacteria este transmisă după 24–36 de ore de la atașarea căpușei. Din acest motiv, îndepărtarea rapidă a parazitului reduce semnificativ riscul de infectare.

Căpușele nu sar și nu cad din copaci. Cel mai frecvent ele: se află în iarba înaltă, se găsesc în tufișuri, se agață de haine în timpul contactului cu vegetația. Cele mai periculoase sunt: zonele forestiere, parcurile umede, terenurile cu iarbă înaltă și zonele din apropierea bazinelor de apă. Căpușele sunt deosebit de active primăvara și vara, deși în timpul iernilor calde pot rămâne active aproape pe tot parcursul anului.

Cum arată o căpușă?

Dimensiunea unei căpușe nehrănite poate fi de doar 1–3 mm, de aceea multe persoane nici nu observă mușcătura. După ce se hrănește cu sânge, căpușa își poate mări dimensiunea de câteva ori.

Cele mai periculoase sunt formele tinere - nimfele. Acestea sunt foarte mici și deseori rămân neobservate, însă anume ele transmit cel mai frecvent infecția la om.

Primele simptome: de ce boala este adesea trecută cu vederea

Perioada de incubație durează, de obicei, între 3 și 30 de zile. Cea mai cunoscută manifestare precoce a bolii Lyme este eritemul migrator. Este o pată roșie care se extinde treptat în jurul locului mușcăturii. Caracteristicile tipice sunt: forma de inel sau de „țintă”, centru mai deschis la culoare, extindere progresivă; pielea, de obicei, nu este dureroasă și nu provoacă mâncărime.

Este important de înțeles însă că acest tip de eritem nu apare la toți pacienții. Pe lângă erupție, pot apărea febră, dureri în corp, frisoane, oboseală accentuată, dureri de cap, dureri musculare și mărirea ganglionilor limfatici. Foarte frecvent, în această etapă, boala este confundată cu o infecție virală obișnuită.

Simptome neurologice: când este afectat sistemul nervos

Dacă boala nu este tratată, bacteriile pot afecta sistemul nervos. Această afecțiune se numește neuroborelioză. [4]

Posibile manifestări: amorțeala membrelor, furnicături, dureri de-a lungul nervilor, probleme de memorie, amețeli, tulburări de concentrare, insomnie, anxietate crescută, paralizia nervului facial.

Una dintre cele mai cunoscute complicații ale bolii Lyme este artrita Lyme. Cel mai frecvent sunt afectate articulațiile mari, în special genunchii, gleznele și coatele. Articulația inflamată se poate umfla, poate deveni dureroasă, caldă și își poate pierde mobilitatea normală, limitând semnificativ mișcările. Este important de reținut că astfel de simptome pot să nu apară imediat, ci la câteva luni după mușcătura unei căpușe infectate.

În unele cazuri, infecția poate afecta și alte sisteme ale organismului, inclusiv inima: deși apare mai rar, borreliile pot provoca inflamația țesutului cardiac. Această afecțiune se numește cardită Lyme și se poate manifesta prin tulburări de ritm cardiac, dureri în piept, dificultăți de respirație, leșin și slăbiciune pronunțată, iar în cazuri rare poate reprezenta un potențial pericol pentru viață.

Tratament: poate fi vindecată complet?

În majoritatea cazurilor, boala Lyme răspunde bine la tratament, în special atunci când este depistată precoce. Baza terapiei o reprezintă antibioticele, selectate de medic în funcție de stadiul bolii și tabloul clinic.

Durata tratamentului depinde de forma și severitatea infecției. Atunci când terapia este începută la timp, majoritatea pacienților se recuperează complet, fără consecințe grave. Totuși, în cazul unui diagnostic tardiv, procesul de recuperare poate dura considerabil mai mult și poate fi însoțit de simptome reziduale.

Ce trebuie făcut după mușcătura de căpușă?

Cel mai important este — îndepărtarea căpușei cât mai rapid posibil.

Îndepărtarea corectă:

1. Utilizați o pensetă subțire.
2. Prindeți căpușa cât mai aproape de piele.
3. Trageți lent în sus.
4. Nu strângeți corpul căpușei.
5. Tratați pielea cu un antiseptic.

Dacă nu reușiți să faceți acest lucru de sine stătător — adresați-vă clinicii Invitro Diagnostics pentru ajutor.

Nu este recomandat: să turnați ulei peste căpușă, să o ardeți, să o răsuciți brusc sau să o striviți cu degetele.

După îndepărtare, este important să monitorizați starea pielii și starea generală de sănătate timp de aproximativ o lună.

Este necesară o consultație medicală urgentă în cazul:

• apariției unei pete roșii;
• febrei după mușcătura de căpușă;
• durerilor articulare;
• amorțelii feței;
• tulburărilor de ritm cardiac;
• slăbiciunii accentuate;
• simptomelor neurologice neobișnuite.

Prevenția în acțiune: cum să vă protejați

• purtați haine închise;
• introduceți pantalonii în șosete atunci când mergeți în pădure;
• utilizați repelente;
• inspectați cu atenție corpul după aflarea în natură;
• verificați copiii și animalele de companie;
• spălați hainele după excursiile în natură.

O atenție deosebită trebuie acordată zonelor în care căpușele rămân cel mai des neobservate: gâtului, axilelor, zonei inghinale, scalpului și zonei din spatele urechilor.

Invitro: diagnostic precis al bolii Lyme

Invitro Diagnostics oferă investigații moderne de laborator pentru diagnosticarea bolii Lyme în diferite etape după mușcătura de căpușă. Alegerea metodei depinde de timpul scurs de la mușcătură, de prezența simptomelor și de obiectivul investigației: evaluarea riscului de infectare, depistarea unei infecții precoce sau confirmarea diagnosticului.

Diagnosticul de laborator al bolii Lyme include examinarea căpușei în sine, metode moleculare (determinarea ADN-ului bacteriei) și teste serologice care identifică anticorpii produși de sistemul imunitar al organismului.

Este important de menționat: rezultatele analizelor de laborator nu se interpretează individual, ci în corelație cu simptomele pacientului, datele examinării clinice și perioada potrivită pentru efectuarea testării după înțepătura de căpușă.

1. Extracția căpușei

(Imediat după depistarea căpușei)  

Dacă o căpușă s-a atașat de piele, se recomandă îndepărtarea acesteia cât mai rapid posibil. La Invitro, procedura este efectuată de un specialist medical cu respectarea regulilor de siguranță. După îndepărtare, căpușa poate fi transmisă pentru examinare la laborator în vederea identificării agenților patogeni ai infecțiilor transmise prin căpușe. Îndepărtarea la timp a căpușei reduce durata contactului cu un posibil agent infecțios și permite păstrarea acesteia pentru analiza ulterioară.

2. Borrelia burgdorferi (ADN, determinare calitativă — căpușă)

(După îndepărtarea căpușei)

Această investigație nu se efectuează la om, ci la căpușă.

Prin metoda PCR se determină prezența ADN-ului bacteriei Borrelia burgdorferi — agentul patogen al bolii Lyme. Analiza permite stabilirea faptului dacă această căpușă a fost un potențial purtător al infecției și îl ajută pe medic să evalueze necesitatea unei monitorizări ulterioare.

Este important de reținut: 

• detectarea bacteriei Borrelia în căpușă nu înseamnă automat că persoana a fost infectată;
• absența bacteriei în căpușa examinată nu exclude complet riscul de infectare.

Rezultatul se interpretează împreună cu durata atașării căpușei, momentul îndepărtării acesteia și starea pacientului.

3. Borrelia burgdorferi (ADN, determinare calitativă — sânge)

(În anumite situații clinice, în special în stadiile incipiente)

Aceasta este o investigație moleculară realizată prin metoda PCR, care identifică direct materialul genetic al bacteriei Borrelia burgdorferi în sânge.

Spre deosebire de testele pentru anticorpi, această analiză nu evaluează răspunsul sistemului imunitar, ci are ca scop identificarea directă a agentului patogen. Investigația poate fi utilizată de medic în anumite cazuri, în special în stadiile precoce ale bolii.

Totuși, este important de luat în considerare faptul că, în cazul bolii Lyme, bacteriile pot fi localizate predominant în țesuturi și nu sunt întotdeauna detectabile în sânge. Prin urmare, un rezultat negativ al testului PCR din sânge nu exclude prezența infecției.

4. Anticorpi anti-Borrelia burgdorferi, IgM

(De obicei, la 2–4 săptămâni după infectare)

IgM sunt primii anticorpi pe care organismul începe să îi producă ca răspuns la infecție. Analiza ajută la identificarea răspunsului imun precoce atunci când există suspiciunea unei infectări recente.

Dacă investigația este efectuată prea devreme - în primele zile după înțepătura de căpușă - rezultatul poate fi negativ, deoarece organismul nu a avut încă suficient timp pentru a produce o cantitate adecvată de anticorpi.

5. Anticorpi anti-Borrelia burgdorferi VlsE, IgG

(De obicei, la 3–6 săptămâni după infectare)

Această analiză determină anticorpii de tip IgG împotriva proteinei VlsE a bacteriei Borrelia burgdorferi. IgG apar mai târziu decât IgM, dar pot persista o perioadă îndelungată după contactul cu infecția.

Investigația este utilizată pentru confirmarea unei infecții actuale sau a uneia suportate anterior. Datorită specificității înalte a antigenului VlsE, acest test reprezintă una dintre cele mai informative metode de evaluare a răspunsului imun în boala Lyme.

6. Anticorpi IgM împotriva Borrelia spp. (B. afzelii, B. burgdorferi, B. garinii), Western Blot

(Analiză de confirmare)

Western Blot este o metodă de analiză cu specificitate înaltă, care detectează anticorpi împotriva proteinelor specifice ale diferitelor specii de Borrelia.

De obicei, este recomandată după obținerea unui rezultat pozitiv sau echivoc la analiza anticorpilor IgM. Investigația ajută la confirmarea unei infecții recente sau active și crește acuratețea diagnosticului.

7. Anticorpi IgG împotriva Borrelia spp. (B. afzelii, B. burgdorferi, B. garinii), Western Blot

(Analiză de confirmare în stadiile tardive)

Acest test detectează anticorpi de tip IgG împotriva proteinelor specifice ale Borrelia.

Este utilizat pentru confirmarea unei infecții active sau anterioare, în special dacă au trecut câteva săptămâni sau luni de la infectare, iar rezultatele altor investigații necesită clarificare.

! Pentru a afla mai multe informații despre testele noastre, faceți clic pe denumirea testului care vă interesează și accesați descrierea detaliată a acestuia.

Ce analiză să alegem?

• Mușcătura de căpușă a avut loc astăzi sau cu câteva zile în urmă - analizele de sânge nu sunt încă informative, deoarece anticorpii nu au avut timp să se formeze. Dacă este necesar, poate fi examinată căpușa.

• Au trecut 2–4 săptămâni de la mușcătură sau au apărut primele simptome - se recomandă determinarea anticorpilor IgM, iar la necesitate împreună cu IgG.

• Au trecut mai mult de 4–6 săptămâni - cele mai informative sunt analizele pentru anticorpii IgG (VlsE), iar în cazul unui rezultat pozitiv sau echivoc, medicul poate recomanda confirmarea prin metoda Western Blot.

Grija pentru sănătate începe cu atenția acordată propriului organism. După o mușcătură de căpușă, este important să solicitați la timp o consultație medicală și să alegeți investigația potrivită. Acest lucru permite evaluarea riscului de infectare, obținerea unor informații de încredere și, dacă este necesar, inițierea la timp a monitorizării sau tratamentului.
 

Surse de informație:

[1] https://www.cdc.gov/lyme/data-research/facts-stats/

[2] https://climate-adapt.eea.europa.eu/en/data-and-downloads

[3] https://tvn.md/ru/ostorozhno-kleshhi-v-moldove-rastyot-chislo-sluchaev-bolezni-lajma/

[4]  https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26633786/